Despre mine

Fotografia mea
Sincer,nici eu nu ma cunosc.Multa lume zice ca sunt asa si asa...nu pot nici sa-i contrazic si nici sa-i aprob.Fiecare ma vede asa cum apar in fata lor si tin sa mentionez ca sunt foate schimbatoare.

sâmbătă, 26 decembrie 2009

17 Lucruri interesante despre corpul tau

"Pe unele s-ar putea sa le stii, pe altele nu. Oricum, lista ramane deschisa si puteti adauga noi lucruri interesante despre corpul omenesc!

17 Lucruri interesante despre corpul tauCand mergi, antrenezi aproximativ 200 de muschi.

Daca ai IQ-ul mai mare, visezi mai mult.

Cea mai mare celula este ovulul, iar cea mai mica spermatozoidul.

Degetul mare de la picior, cu toate ca este cel mai mare, are numai doua oase (falange). Restul au toate cate trei oase.

Acidul clorhidric din stomac poate degrada o lama de ras in cateva saptamani.

Creierul poate stoca de cinci mai multe informatii decat contine enciclopedia Britannica.

In sapte secunde, mancarea ajunge din gura in stomac.

Un vis dureaza in medie 2 - 3 secunde. Stim, te bucurai de punctul doi!

La conceptie, ai petrecut numai jumatate de ora ca o singura celula.

Ai acum un trilion de bacterii pe fiecare picior.

In 30 de minute, corpul produce suficienta caldura pentru a fierbe doi litri de apa.

Smaltul dintilor este cel mai dur material din corp.

Intr-un minut, tot sangele (minus cel de depozit) iti trece prin cord.

Daca esti barbat si ai par mult pe piept, ai un risc mai scazut de a face ciroza hepatica.

Policele (degetul mare de la mana) are aceeasi lungime ca si nasul.

Suprafata alveolara este cat cea a unui teren de fotbal.

Acum, ia degetul mare de langa nas si nu te mai gandi la bacteriile de pe picioare..."
Hihi....Azi chiar m-a facut sa rad articolul dupa ce am avut o zi destul de proasta. Sper ca ati patit la fel ;)

miercuri, 16 decembrie 2009

Ce nu poate o femeie sa inteleaga la un barbat

"De ce isi doreste dintotdeauna sa-si intemeieze o familie, dar niciodata “acum”.

De ce isi doreste tot timpul iubirea absoluta, dar nu se simte niciodata pregatit pentru ea.

De ce vaneaza daca habar nu are de ceea ce o sa faca cu vanatul sau.

De ce intotdeauna te vrea inapoi si iti implora prezenta atunci cand iti este indiferent si nu mai il vrei inapoi.

De ce atunci cand vrea sa paraseasca o femeie, paraseste convins ca a facut bine si... atat. Nu explicatii, nu bilete de adio, nu lacrimi, nu remuscari, nu regrete, nu priviri peste umeri, ci constientizand ca pentru toate exista un sfarsit.

De ce ritualurile de cucerire sunt intotdeauna aceleasi daca femeile vizate sunt atat de diferite.

De ce pretinde dragostea intreaga de la tine, dar o da in schimb pe bucati.

De ce intotdeauna iti spune ca vrea iubirea adevarata de la tine, dar anteiubire profunda nu gaseste deloc deplasat un sex ca in povesti.

De ce vrea langa el o femeie independenta, dar zi de zi abordeaza un comportament care sa-ti induca dependenta.

De ce intelege “da” spus cu jumatate de gura cand spui “nu” cu toata convingerea.

De ce se face foc si para cand te plangi prietenei cele mai bune, dar da detalii picante despre viata intima la o bere cu amicii.

De ce sustine ca nu il sperie singuratatea cand tot timpul va cauta sa aiba o femeie alaturi doar pentru a nu fi singur.

De ce femeia care insala este o ticaloasa pacatoasa care nu poate fi iertata in veci, iar barbatul care insala trebuie iertat. A calcat stramb alaturi de un trup pe care trupul sau nu l-a putut refuza...

De ce sustine cu atata tarie ca este puternic si nu plange niciodata, iar la primul pahar cu bere il apuca nostalgiile tineretii si copilariile iubirii.

De ce iti spune ca esti cea mai minunata femeie de pe pamant si singura care conteaza, insa intotdeauna o gaseste pe mama sa cea mai deosebita. Unica de care asculta.

De ce tace tocmai atunci cand simti nevoia sa auzi un cuvant frumos.

Cum de intra ultimul intr-un magazin de haine si pune ochii pe primul lucru din magazin, iar pe fata nu-i poti citi nici fericirea, nici relaxarea, ci regretul ca ar fi putut face ceva mai util cu banii.

... Dar cui ii pasa ca nu ii intelegem atata timp cat nu este nimic de inteles? Cui ii pasa atata timp cat ii iubim, iar ei se topesc de dragul nostru?"

miercuri, 2 decembrie 2009

All about Steve...sau all about me...

Azi m-am uitat la un super film. Dupa "The ugly truth" asta e comedia care m-a facut sa rad atat incat sa ma auda vecinii si sa nu poata dormi colega.

Suuuuper film. Nici nu stiu ce mi-a placut mai mult: cum a jucat Sandra Bullock, faptul ca ea avea o inteligenta "mirobolanta" sau de Bradley Cooper. Pai...raspunsul ar fi ca TOT!!! Mai ales finalul...nu ca celelalte cu unul fericit ci cu o lectie de viata: "Daca iubesti pe cineva, elibereaza-l! Daca trebuie sa-l urmaresti, atunci probabil nu a fost al tau de la bun inceput". Dar totusi, cel mai si cel mai mult mi-a placut el, asta ca sa-mi amintesc care-mi sunt dorintele pe anul 11.08.2009- 10.08.20010. As a reminder My wishlist

duminică, 22 noiembrie 2009

Petrecere in pijamale...

De cand eram mica vedeam la televizor cum fetele merg una la alta pentru petrecere in pijamale. Am visat si eu la asta si mi s-a indeplinit visul. Am mai dormit la prietenele mele, dar nu a fost chiar o petrecere in adevaratul sens al cuvantului.
Sambata dis-de-dimineata m-am trezit, mi-am facut "bagajul" si am pornit la drum. A fost greu, mai ales cand esti de 10 ani in Cluj si te pierzi pe cararile parcului central. Dar am ajuns intr-un final la destinatie :D, dar nu la destinatia finala ci in statia de bus...am ajuns cu o jumatate de ora inainte si nu era chiar cald afara, ba a fost si o ceata de nu vedeai la 10 m departare. Intr-un final a venit si autobusul muuult asteptat si am ajuns la destinatia finala. Am fost primita cu caldura si cu mancare calda "home made food". Ce bine m-am simtit, ca si acasa. Era exact cum imi aminteam iernile petrecute acolo. Dupa o zi luuunga de plimbari si filme, mancare calda si povesti, a venit seara. Nu am plecat fara aparatul meu foto asa ca am inceput sesiunea de fotografie...in pijama. Numai Ankybelle si cu mine stim cum a iesit si totul a fost pe muzica lui Dj Waren...A urmat dans, manichiura, alte barfe, ca-ntre fete si somn adaaaanc pana dimineata.
Duminica am revenit impreuna la Cj si am pierdut-o prin mall, cica shopping... eu codita dupa Ankybelle si...nu zic alte nume ca nu e frumos sa barfesc :D.
Acum obosita, dar si trista ca s-a terminat weekendul si de maine o sa fie din ce in ce mai greu pentru mine, dar si poate tot ce mi-am dorit pana acum.

luni, 16 noiembrie 2009

Sunt femeile mai inteligente ca barbatii sau e invers?

"Un nou studiu realizat de doi cercetatori britanici arata ca barbatii sunt mai inteligenti decat femeile" asta e ce am gasit eu pe google astazi cautand raspuns la nedumerirea mea. Dar cautand mai mult, tot un cercetator britanic spune ca " femeile au tendinta sa-si subestimeze cu cinci puncte coeficientul de inteligenta, in timp ce barbatii si-l supraestimeaza cu cinci puncte. Aceasta presupusa diferenta de zece puncte nu este reala, tine doar de o perceptie deformata asupra acestui aspect". Aceasta nedumerire a aparut weekend-ul trecut in timp ce eram ocupata cu spalatul vaselor. In ultimele luni am avut cateva discutii in contradictoriu cu o anumita persoana, care, mentionez, trebuie "sa uit de ea de azi inainte", si de fiecare data ajungeam sa ne certam, dar nu ajungeam la nicio parere comuna. Nu stiu care e mai incapatanat, dar asa e de fiecare data.
Sa revin...eu sustineam mare si tare ca femeile sunt mai inteligente decat barbatii pentru ca sunt putine cele care au ajuns sus, dar acestea sunt un important exemplu pentru societate. Cateva sunt: Dorata Rabczewska-cea mai inteligenta femeie din lume avand un IQ de 156 (cu 4 mai putin decat Einstein), Jodie Foster, Sharon Stone pana si Alicia Keys. Am auzit contraargument faptul ca femeile se folosesc de aspectul fizic pentru a primi un post, dar pentru a avansa eu nu cred acest lucru. Oricat ar fi de atragatoare, o femeie nu detine un post de conducere. Aceasta este o aberatie.
Tot weekendul asta am realizat ca oricat de inteligenti ar fi barbatii, ei tot raman "baietii mamei" si nu se maturizeaza. Cunosc barbati de la 21 pana la 45 de ani si mi-am dat seama ca tot copii au ramas. Oare cand poti sa te bazezi pe unul dintre ei? La ce varsta? Nu mi se pare o chestie de maturitate faptul sa nu mai vorbesti cu o persoana doar pentru ca nu face asa cum vrei tu, ca nu e la ora 12 P.M. acolo unde vrei tu. Ce am mai aflat e ca femeile inteligente sunt singure. Oare de asta ma simt eu asa?
"Ceea ce crezi ca poti sa faci este mai important decit abilitatea ta de facto pentru acea treaba".

So, what's your opinion?

miercuri, 11 noiembrie 2009

La multi ani!!!

La multi ani sa ne traiesti! Iti multumesc pentru toate sfaturile pe care mi le-ai dat. Stiu ca nu le-am prea luat in seama, dar le-am ascultat. Iti place sa ma tachinezi, dar nu o faci din rautate, stiu ca ma iubesti si intotdeauna o sa fiu cumnata ta preferata! Te pup :*

duminică, 8 noiembrie 2009

Ma declar...

Inca un party pe cinste. Normal, cand compania e placuta orice petrecere e tare. Am cunoscut niste oameni minunati, printre care Olix, Dan Fintescu si Dj Jonnessey. Credeam ca persoanele din Bucuresti sunt cu impresii, dar de fiecare data m-am convins din ce in ce mai mult ca nu este asa. Mai degraba, cele care abia au cunoscut putin ce inseamna vedetismul, au deja aere. Am reusit si eu sa fac poze cu ei, ca sa nu uit toate momentele frumoase. De data asta am petrecut in Ring, un club extrem de mare, dar cu o atmosfera calda. Unde mai pui ca daca nu te tin picioarele sa ajungi acasa dupa party, hotelul e la 2 pasi de el. :D
Dar las pozele sa vorbeasca...













































Hi5 si Facebook
Astept urmatoarea editie din Cluj...dar acum sa revin la viata reala ca am visat prea mult...

luni, 26 octombrie 2009

Oare cand o sa ma invat minte?

Credeam ca s-a schimbat totul, ca am de ce sa fiu si eu fericita, am avut sperante, dar se pare ca au fost desarte. Ce fac eu prost e ca afla toata lumea care sunt planurile mele si pana la urma nu mi se indeplinesc. De mai multe ori am zis ca o sa fie doar planul meu si pana nu e ceva 100% sigur, nu o sa afle nimeni nimic. In viata trebuie sa ai incredere doar in familie, nimeni altcineva n-o sa te ajute si n-o sa te sprijine mai mult ca cei dragi. Asta am invatat intr-o singura zi. Am invatat multe azi si mi-am facut alte planuri, dar le tin doar pentru mine pentru ca nimeni nu merita atata bunavointa din partea mea...
Apropo, cum sa-i spui unui barbat: Nu mai vreau sa ma cauti fara sa-l jignesc...daca aveti o solutie, va dau numarul lor de telefon sa faceti asta din partea mea si sper ca aveti destule minute ca lista e lunga si se lungeste pe zi ce trece... :))

luni, 19 octombrie 2009

Nebunie la maxim!!!

Super mega party!!!! Doar in Club Decadence




Mai multe poze aici:
CEFACEMDISEARA.RO

CLUJLIFE.COM

PARTYTUDE.RO

...si desigur pe HI5 si Facebook

vineri, 16 octombrie 2009

Nu mai beau cafea decat in sesiune!!!

Am facut prostia sa beau ieri cafea dupa ce ca saptamana trecuta nu am reusit sa adorm pana la ora 3 A.M. din cauza alteia. Ieri a fost bauta de dimineata,dar si-a facut efectul pentru mai mult timp...pana pe la 4 A.M. Si ce am facut...dupa ce am vazut emisiunea mea "favorita" care a tinut pana la ora 12, si dupa un film de inca 1,5h tot nu puteam sa dorm. Am butonat telefonul pana am ramas fara numerele persoanelor care nu ma mai intereseaza si nu cred ca o sa am nevoie de ele vreodata si toate mesajele care erau peste 1500 (primite+trimise). Am mai patit asa si ca, de obicei, singura solutie e sa ascult muzica. Mi-am pus castile in urechi si am dat peste o piesa care corespundea exact starii mele de azi noapte. Am pus-o pe repeat si cred ca am ascultat-o de 20 de ori pana am adormit, iar cand m-am trezit playerul nu mai avea baterie. Saracul a facut si "baita" ieri...si normal ca azi m-am trezit cu fata la cearceaf si mai erau si disperati pe strada care nu faceau altceva decat sa te simti prost ca esti fata.
Concluzia e ca nu mai beau cafea decat in sesiune, dar atunci nici nu-si mai face efectul...

marți, 13 octombrie 2009

Ploua....

Din aceasta vara, am stat mai mult prin ospetie decat pe acasa, si prin asta vreau sa spun ca m-am cam mutat la Gherla. Nu intelegeam pana acum cum se distreaza lumea pe acolo, mai ales cei tineri pentru ca sunt 2 locuri in care merg toti: "Coca-Cola" si "Conte". Si toti stiu unde se gasesc astea. Inainte stateam acolo si muream de plictiseala, dar cu venirea ei pe lume, nu a mai fost timp de asa ceva. Merg de placere si pentru ca imi place sa o ajut pe sora mea cu tot ce pot. Nu stiam cum arata o toamna adevarata pana acum. Am fost in parc duminica si am ramas uimita. Am vazut frunzele cazute si mi-am adus aminte de copilarie cand le strangeam, trebuiau sa fie de cat mai multe culori si sa aiba forme cat mai atractive. Apoi le lipeam pe foi, mai desenam ceva langa si eram mandra ca am facut si eu ceva frumos. Duminica era un soare placut si aveam impresia ca sunt inca in plina vara...dar era ceva care ma aducea la realitate si asta era veverita care-si facea provizii, covorul de frunze aurii si bancile goale din parc... Mai era cate un cuplu care-si tinea de cald, dar rasetele si plansetele copiilor din vara au disparut!
Azi noapte a inceput sa ploua. Se strangeau norii de ceva vreme si si-au dat drumul. De mult timp nu am vazut atata ploaie...Nici umbrela mea de la "Agraria" nu cred ca e destul de mare ca sa ma acopere de stropi. E vremea de facut "nimic", tot ce-mi vine sa fac e sa stau in pat, infofolita sub patura si cu o cana de ceai cu miere langa mine. O sa mai dureze 3 zile toata tristetea asta si sper sa trecem cu bine de ea.
P.S. Azi e 13 Octombrie, o zi de marti...:D

marți, 6 octombrie 2009

Keep in touch

De ce sa nu stiti si voi ce superba e nepotica mea? Pentru asta mi-am facut cont pe picasaweb si o sa pun poze cu ea...Enjoy!
Meli 1 an

joi, 1 octombrie 2009

Back to social life...

E 1 octombrie, deci e prima zi de facultate. Eu am respectat programul si am mers din prima zi. Si ce daca ea a inceput mai devreme, eu nu renunt la vacanta asa usor. Cel mai dor mi-a fost de colegi-prieteni cu care m-am intalnit azi pe rand,un program incarcat, dar mai bine obosita de plimbari decat de statul in fata calculatorului. Oricum, la master n-o sa mai fie ca la facultate, s-a pierdut tot farmecul, parca suntem cei mai "batrani" de acolo...la "Balul bobocilor" o sa fim niste "flori ofilite"...
Am fost acasa o saptamana...a fost frumos, parca mi-am mai revenit din suparari, suspine, parca e iar "acasa" ca inainte. Caminul nu mai e ce a fost odata...in fiecare an noi persoane pe palier, dar anul asta o persoana noua si in camera mea, dupa 4 luni in care am fost singura simt ca mi-a invadat intimitatea...si nu ma pot obisnui, parca nu am ce discuta, nu vreau sa mai vorbesc despre nimic, nu avem nimic in comun. Asta e, pana n-o sa am casuta mea sa aleg cu cine sa stau sau nu, asa o sa fie...
Apropo, trebuie sa-i spun nepotelei mele un "Happy birthday, baby!", a facut 1 anisor si e mare, mare deja...Toti au spus ca seamana cu matusa ei si eu nu pot sa ma bucur mai mult de atat, dar seaman la caracter ca la fizic e toata mama de cand avea si ea 1-2 ani. E cel mai scump bebe de pe pamant si tin sa mentionez ca uram copiii pana a aparut ea la orizont. Chiar daca nu am fost langa ea cand s-a nascut, o sa incerc sa fiu la toate aniversarile daca nu fizic, macar sufleteste...
Dupa cum ziceam, azi a fost o zi plina, dar ce am retinut din ea e ca norocul e tot de ce ai nevoie in ziua de azi, ca sunt o "scorpie fitzoasa" si ca trebuie sa am mai multa incredere in oameni. Obisnuiesc sa critic o carte dupa coperta si nu dupa continut si nu este bine deloc, dar degeaba spun asta acum ca maine o iau de la capat. Maine o sa uit ce-am zis azi si ce mi-am propus azi si de ce am ras azi si de ce am hotarat de azi GATA!
Intotdeauna am crezut ca am un destin bine stabilit si nu am incercat sa schimb niciun lucru care mi s-a intamplat in viata. Am incercat doar sa schimb ce mi-a oferit acesta dupa ce se intamplase...
"Destinul nu este legat de noroc; este mai degraba legat de alegere. Nu este un lucru pe care trebuie sa il astepti, este mai degraba un lucru care trebuie realizat" WILLIAM JENNINGS BRYAN

sâmbătă, 5 septembrie 2009

Intre da si nu...intre vreau si nu se poate....

Se apropie din ce in ce mai mult momentul plecarii...parca ziceam ca nu mai vreau sa vin aici, dar e mult mai greu dincolo...fara ei...dar cu altii, fara prieteni aici...dar cu multi dincolo. Parca as trai 2 vieti-cand ma satur de una, trec la cealalta...
Vara asta am invatat multe...m-am initiat in arta photoshopului, am aflat ca dragostea dureaza 3 ani (deci mai am de asteptat cam tot atat cat a trecut), ca labirintul destinului este tare incurcat, dar ca nu trebuie schimbat, am invatat sa uit, sa ma bucur de lucruri marunte, sa nu cer altora ce pot obtine singura si, nu in ultimul rand, ca legile sunt facute pentru a fi incalcate...Am visat urat, m-am trezit plangand, si am adormit la pieptul mamei...dar am visat si frumos si m-am trezit cu un soare in suflet care stralucea intreaga zi.
Trandafirul din gradina nu a inflorit de ziua mea...pentru ca nu a avut cine sa il puna langa mine ca sa ma trezesc de la mirosul lui...dar a inflorit acum ca o speranta pe care trebuie s-o avem toti si sa avem incredere ca, pana la urma, totul va fi bine!
Unii chiar s-au bucurat ca m-au avut alaturi, ca i-am facut sa zambeasca in momente grele, dar nimeni nu stie ce simt eu...
"Ma gandesc la tine tot timpul. Ma gandesc la tine dimineata, umbland prin frig. Merg mai incet dinadins ca sa ma pot gandi la tine mai mult timp. Ma gandesc seara, cand imi lipsesti in toiul petrecerilor, unde ma imbat ca sa ma gandesc la altceva decat la tine, obtinand efectul contrar. Ma gandesc la tine cand te vad si cand nu te vad. As vrea atat de mult sa fac altceva decat sa ma gandesc la tine, dar nu izbutesc. Daca stii un truc care sa ma ajute sa te uit, spune-mi-l!"
"Cand minti, cand ii spui unei femei ca o iubesti, e de crezut ca minti, dar ceva, ceva tot te-a impins sa spui asta, de aceea, este adevarat". (Raymond Radiguet)
Next post in Cluj...in october!



luni, 31 august 2009

Limba romana ne poate face liberi!

"Vorbim aceeasi limba. Avem aceleasi obiceiuri si traditii, aceleasi meleaguri roditoare cu oameni ospitalieri, iar in venele noastre curge acelasi sange. Suntem frati si, totusi, suntem atat de diferiti!
Ma aflu acasa, pe teritoriul R Moldova. Oamenii, marea lor majoritate vorbesc o limba stalcita, iar pentru un strain care a studiat limba literara-greu de inteles. Romana cu siguranta nu o putem numi! "Moldoveneasca" nu are cum sa fie, nu exista asa ceva oriunde ai cauta si google e peste tot! Dar asa se vorbeste pe aici pe la noi. Daca nu folosesti cuvinte rusesti intr-un dialog, atunci esti considerat altfel de catre interlocutori, de cele mai multe ori esti considerat un om ciudat. Daca nu vorbesti cumva "ca toti", esti suspectat ca esti roman sau, cel putin, ca ti-ai facut studiile acolo! Pe la toate colturile, inclusiv in scoli si licee, discutiile purtate intr-o limba strivita sunt inevitabile, chiar daca au trecut deja doua decenii de cand spunem, pe la sarbatorile nationale, ca avem limba de stat si ca aceasta ar fi limba romana.
In orice oras din Romania se vorbeste peste tot la fel, romaneste! Limba romana , cea pe care au mostenit-o din mosi-stramosi, cea care nu le-a fost furata vreodata, ii ajuta sa se simta liberi, sa-si exprime cu usurinta gandurile, emotiile, frustrarile!
Dar noi ce facem? Vorbim, sau daca nu o facem, acceptam sa ni se vorbeasca intr-o limba care nici macar nu are nume!"
Nu pot sa recunosc ca ,daca stau prea mult pe aici, incep si eu sa vorbesc aceeasi limba, de ce uit de unde vin si unde am stat mai mult de 10 ani? Am vorbit zilele trecute cu o prietena, face studiile la Brasov si de cateva luni a venit acasa. Inainte nici nu stiam cu cine vorbesc, ea era alta cu discursuri perfect romanesti, cu accent de Bucuresti. Acum s-a schimbat. Ce-mi place cel mai mult e ca, daca incerc sa vorbesc cu cineva intr-o limba curata, acea persoana incearca sa faca la fel!
Astazi e sarbatoare nationala. Se numeste "Limba noastra"! Oare care este ea? Ca in fiecare an, in Piata Marii Adunari Nationale, se organizeaza petrecere mare si sunt invitati artisti care vorbesc limba romana. Anul acesta o sa fie Top 3 Preferatii mei :D, cine stie,stie...Am visat la ziua asta de o saptamana si cred ca vremea nu vrea sa tina cu mine-ploua,e frig,e trist!!!Dar pana la ora 5 mai este...
P.S. Sper numai sa nu fie alt motiv de a nu merge si nu din cauza vremii ;))
See u next time!

vineri, 28 august 2009

Cupa independentei de ziua independentei!

Astazi am asistat la cateva drifturi pe un soare care numai te baga in ambulanta direct, dar a meritat. Iata cateva poze :D si filmulete...































miercuri, 26 august 2009

Highschool memories

Sunt acasa…si cum aici imi sunt toate amintirile, am luat in brate album dupa album si mi-am adus aminte de viata mea de cand aveam doar cateva luni. Am ajuns si la albumul din liceu-colorat si plin de poze si de vorbe care mai de incurajare, care mai de compatimire. In liceu nu eram cea mai cunoscuta din scoala, dar nici cea uitata…Am fost o persoana care nu a trecut neobservata si…cam atat.
Pozele le-am ordonat in ordinea prieteniilor pe care le aveam pe vremea aceea si…dupa cum m-am asteptat, s-au pierdut in timp. Scriu cateva cuvinte de la unele persoane…
Incep cu diriginta mea pe care nu cred ca o suporta cineva, insa pe mine m-a ajutat foarte mult si cu toate astea nu m-a facut sa-mi placa istoria nicidecum. Mi-a scris: “Nu suntem niciodata atat de veseli sau atat de tristi, dupa cum se pare”. Elena Pirv. Am auzit ca s-a pensionat dupa vreun an dupa ce am terminat liceul.
Urmeaza cineva drag cu care mi-am petrecut 2 ani si pe care am dezamagit acum. Imi pare rau,dar timpul nu se mai poate intoarce. Spunea asa: “….A venit timpul sa schimbam trenurile pentru a ajunge la destinatiile propuse”. Alina Ciupei (casatorita….). A avut o viata complicata in perioada respectiva, dar acum e cea mai fericita.
Pe pagina 3 este cuplul secolului: Carmen si Paul. Am fost “persoana de suflet din liceu, o prietena deosebita” pentru ea si mi-a zis ca “nu conteaza ce cred ceilalti, oricum nimanui nu-i pasa de fericirea celuilalt, ci doar de propria fericire. Singura persoana careia trebuie sa-i demonstrezi ceva esti tu insati…” Carmen Crisan. Despre ea stiu mult mai multe decat despre ceilalti pentru ca mi-a fost colega si de facultate si de drumetiile spre taramurile americane. Sper sa fiu invitata si la nunta secolului :D. Cat despre Paul, intotdeauna a stiut sa fie ironic, nu stiam cand glumeste si cand spune adevarul. Oricum el se caracterizeaza ca fiind “persoana care ti-a fost alaturi fie pentru a te ajuta asa cum a putut, fie sa te enerveze intr-un fel sau altul, dar mereu cu intentii bune”. Paul Becan. O sa-mi aduc mereu aminte de drumul la Bucuresti facut impreuna.
Nu am fost singura leoaica din clasa si , cu toate ca ne-am certat destul de mult ca 2 adevarate leoaice, mi-a fost draga. Mi-a spus asa: “Putini sunt cei care lupta pentru propriul ideal si multi sunt cei carora li se pun piedici…Putini sunt cei in care gasesti lumina si multi sunt cei secati de prostie…”. Sinziana Popescu. A fost o adevarata filosoafa si fan mare Bitza,cred… oricum nu mai stiu nimic de ea…s-a facut disparuta. Pacat…
Pentru ceilalti am fost “un adversar de temut la scoala”, cu altii “am avut mici dispute” si le-am fost “antipatica”, altii m-au considerat “o fata de treaba”, “una dintre colegele cele mai dragute colege” ;)) si “au fost cei mai frumosi ani pe care sa nu uiti ca i-am trait impreuna”. Intr-un final “ai avut un loc special in clasa noastra”…. Ce frumos!
Daca ar fi sa scriu toate vorbele care mi-au placut din acest album, nu as iesi de pe net o zi intreaga si nu-mi permit asa ceva…nici nu e sanatos :D.
Anii de facultate nu au fost la fel…am avut si acolo prieteni,dar in fiecare an altii…putini sunt cei care au ramas 3 ani si ma bucur de ei in fiecare zi. I-am ales pe “spranceana” si vreau sa-i am multi ani de acum incolo.
Happy end!

marți, 11 august 2009

My wishlist

Azi am mai imbatranit cu 1 an,cum spunea cineva "am mai adaugat un boboc la buchetul vietii". Cum trec anii, creste si lista de dorinte, asa ca anul asta e si mai mare ca anul trecut. Doresc urmatoarele:
-sa-mi gasesc de lucru
-sa-mi cumpar casa
-sa-mi iau masina (dar inainte de asta permisul de conducere :D)
-sa plec...unde,e secret...si,de preferat sa nu ma mai intorc
si...sa intalnesc si eu printul meu cu ochi albastri! :p
Anul viitor, in aceeasi zi o sa scriu ce am taiat de pe lista si ce am adaugat.
Happy birthday to me!!!

vineri, 31 iulie 2009

Asa a fost sa nu fie...

Cand femeia isi ridica ochii rugatori spre el, dintr-un instinct natural de supravietuire, barbatul a dat fuga sa ii fereasca pe ai lui.

Cand ea ii spune ca asta este cel mai dureros sfarsit de lume pe care l-a trait, el ii raspunde ca nu este decat un sfarsit simplu de relatie. Miracole vin intotdeauna dupa cutremure. Dupa apa vine intotdeauna foc. Dupa potop, cateodata te alina si un curcubeu.

Cand ea ii spune ca el si ea nu or sa mai iubeasca niciodata, el spune ca "niciodata" este sigur mai aproape decat crede el... decat o sa creada si ea la... la un moment dat.

Cand ea ii spune ca nu vrea si nu poate sa accepte, el ii spune ca o alta alternativa nu o sa-i nascoceasca destinul. Altfel nu are incotro

Cand ea sopteste isteric, suierand trist printre ochi si privind trist prin buze, ca la un moment dat lui o sa-i para rau, el ii raspunde ca sansele toate sunt ca ea sa se insele. Intr-un mod fericit si aproximativ, ceva mai mult de trei sferturi.

Cand ea ii spune ca nu o sa-l uite niciodata, el ii spune ca si el i-a rezervat ei niste amintiri. Frumoase. Unele duioase. Ea i-a fost lui draga, a fost un trecut.

Cand ea il intreaba cu ce i-a gresit, el nu poate sa nascoceasca pentru ea niciun raspuns. Vina este a nimanui. Raspunsul nu s-a aflat niciodata in puterea lui.

Cand ea ii spune ca sufera, el ii spune “stiu”.

Cand ea ii spune ca nu ii pare rau de nimic, nu poate decat sa fie de acord. Nici el nu regreta nimic. Cot la cot in fierbinteli, in friguri teribile, in doruri cumplite, in tandreturi deplasate, in soapte innebunitoare au nascut candva supranaturalul. In doi. Doar ei doi.
Cand ea crede ca a devenit incredibil de penibila, el gandeste ca arata ingrozitor de senina. O veste care nu i-a picat prea greu, nimic nelalocul lui pe chipul stiut.

Cand ea i-a jurat solemn ca a fost ultima data cand l-a iubit, el nu a inteles nimic.

Cand ea i-a promis ca o sa iubeasca un altul mult, mult mai mult, el si-a dorit sa transforme barbatul in tarana, iar tarana sa o zboare direct sub pamant.

Cand nici unul nu a mai spus nimic, el a intors spatele si a pasit. O secunda si lumea ei s-a prabusit.

Cand barbatul ajunge in camera, intre patru pereti, in aer liber, la serviciu, in masina, din nou acasa, intre patru pereti... se intreaba daca a gresit. Nu, nu a gresit. A procedat asa cum s-ar fi cuvenit. El nu a fost prea crud si dur, a fost rezonabil de bland.

Trece prima zi... parca asteapta ceva... sa vibreze un telefon, sa primeasca un semn batut in usa, sa auda o veste circuland pe mail...

Niciun semn... Nimic... nici a doua zi.

Nici a treia zi...

A doua saptamana...

A patra saptamana, pe masura ce constiinta ii devine mai apasatoare si sufletul mai gol, patul ii devine din nou plin. Langa el se afla un alt trup dornic sa fie iubit. Trupul ii transmite creierului ca este fericit, creierul da mai departe sufletului si barbatul are senzatia ca da, este fericit.

A cincea saptamana... este foarte, foarte fericit.

In prima zi din a sasea saptamana... ceva se intampla cu el. Gura prea ii tace. Trupul asta nu-i mai place. Nimic nu-i mai da pace. Se sufoca de prea mult aer Niciodata, in viata lui, nu s-a simtit atat de... Nici nu stie cum. A fost un prost. Si chior si orb, si surd si mut. Nici macar nu a stiut cat a iubit. A iubit-o... Si-a dat seama prea tarziu

joi, 23 iulie 2009

Welcome home!

Dupa cum spuneam in ultimele articole, am trecut printr-o perioada urata, mi-am dat seama ca aveam dreptate in privinta planurilor si nu mi-am mai facut. Si mi-a placut...
Am terminat intre timp facultatea :D, sunt absolventa economista cu acte in regula si somera :)), dar nu e o problema asta acum pentru ca vreau vacanta macar pana la admitere la master.
De cand am inceput anul 3 de facultate am avut o dorinta, sa sarbatoresc sfarsitul lui cu cele mai bune prietene la mare. Prietenele s-au schimbat si planurile la fel, s-au intamplat multe din octombrie pana in iulie, dar dorinta mi s-a indeplinit, a fost ceva de pe-o zi pe alta: Vii maine la mare? Cum sa nu?! Si asa ne-am pornit 3 nebune la mare...si am ajuns tarziu, dar cu destula energie ca sa mergem sa ne bagam picioarele in apa de mare si sa vedem luna de pe mal. Ce frumos a fost! Un moment de neuitat! Am stat cateva zile si nu am pierdut vremea, m-am intors acasa mai obosita decat am plecat dupa licenta.
Cum nu mai aveam ce face in Cluj, m-am intors acasa la parinti. Ce fericiti au fost ca aveau cu cine povesti, e greu intr-o casa cu "n" camere (nu e palat :D) sa fie doar 2 persoane.
Dar intoarcerea nu a fost asa placuta dupa cum ma asteptam inca de la intrarea pe "Planeta". Unde s-a mai vazut sa intri intr-o tara cu pasaportul tarii din care iesi la vama lor si cu pasaportul tarii in care intri la vama lor? Am ramas uimita mai ales ca mie imi era expirat de ani buni cel albastru si era cat pe ce sa raman in vama la caldurica pentru inca o zi pana vine cineva sa ma duca inapoi in Cluj. :)) Asta da experienta...
Dar ce mai conteaza efortul de a ajunge acasa cand efectul este maxim? Sunt o printesa aici pentru parinti, de mai mult nu am nevoie cand stiu ca lor le-am creat o mare bucurie. Pe 29 iulie merg la vot, cine stie, poate nu o sa mai trebuiasca sa-mi fac pasaport albastru.
Back to Cluj in September! :P

luni, 6 iulie 2009

Leu - Horoscopul iubirii - 6-12 iulie

Ce se intampla cu tine, draga Leoaica? Unde iti este pofta de viata? Unde iti este entuziasmul? Nici cei din jur, din partenerul de viata si nici prietenii nu inteleg ce se intampla cu tine. De la starea anterioara de euforie, ai cazut intr-o pasa care ii pune pe toti pe ganduri. Esti abatuta, gandurile iti zboara in cu totul alta parte, concentrarea ta scade vizibil, pari a fi pierduta in cu totul alta lume.... iar privirea suspicioasa a partenerului nu gaseste nicio explicatie plauzibila. Si la serviciu, capacitatea ta de concentrare scade.

Ceva te macina, ceva nu-ti da pace. Este foarte posibil sa fi aflat o noutate cu privire la o iubire din trecut, poate ai primit o invitatie de nunta, poate ai aflat motivul unor actiuni gresite din trecut si nu-ti mai poti reveni din soc. Fii mai generoasa cu indiciile si nu-ti lasa partenerul sa-si faca tot felul de idei. O sa-ti revi si o sa treci si peste asta. Ai inteles de ceva timp ca trecutul e trecut si nici nu vrei, nici nu-ti doresti sa-l reinvii. Concentreaza-te pe prezent! Ramai conectata in prezent!

duminică, 28 iunie 2009

Sus sau jos...

E o perioada in care totul se petrece prea repede si prea incet.
De ce cateodata sunt in al 9-lea cer si apoi cad ca o frunza moarta? De ce ma fac oamenii sa sufar si de ce-i fac eu sa sufere? Poate ca eu nu-mi dau seama de ce fac, poate nu-mi pasa sau poate imi place ce fac. Oricum ar fi, tot eu sufar.
Pe vremea asta, anul trecut nu aveam nicio treaba, eram plecata "peste mari si tari"="peste ocean si continente". Alti oameni, alta viata, alta lume...departe de tot ce se intampla azi. Pentru mine a fost o escapada, asta a fost motivul pentru care am plecat, nu banii, nu excursiile, ci dorinta de a pierde macar pentru 3 luni legatura cu mine, cea constiincioasa si preocupata de lucruri care s-au dovedit a fi inutile.
Intotdeauna am avut o regula: sa nu-mi fac planuri! Oare de ce nu m-am tinut de ea si acum? De ce am visat, de ce am impartit visele cu altii? Mi-au fost furate fara nicio explicatie, fara motiv. Ar trebui sa invat ceva din asta? Trebuie, dar sunt prea "orgolioasa" sa admit ca am gresit chiar daca stiu asta.
Pe cine credeam eu prieten candva, a devenit un dusman...
Si cum ascult destul de mult Kat de Luna in ultima perioada, urmeaza un alt refren de la o piesa de-a ei..."Love confusion", exact starea in care ma aflu in momentul de fata.
Why, why am I so lost in you?
And I don’t even know me anymore
Why, I don’t know why I’m so confused
Cause I'm hating that I love you this much boy
You see I love you,
Then I hate you,

And I hate to, cause I love you
And I need you, then I don’t need you
I don’t know just what to do

I think I hate you, yes I hate you
Wait, I love you, I love you
I’m really so confused,
I love you, yes I do

miercuri, 24 iunie 2009

Se anunta o vara fierbinte!!!


Hello,hello!
Am asteptat sa scriu atat de mult pentru ca nu aveam pozele necesare si fara acestea nu pot exprima toata fericirea pe care o simt.
De ce am pus titlul asta? Pai pentru ca asa o sa fie, pe langa temperaturile ridicate care infierbanta lumea mi-am facut planuri mari si cel mai important este cel de a vizita tot ce mi se pare interesant pe harta Romaniei, vis pe care il am de cand eram mica,mica...nu ca as fi tare mare acum.
Am inceput sa-mi indeplinesc visul pe data de 12 iunie cand am luat un microbus si am pornit, nu stiam exact ce-i cu mine, aveam si emotii, dar am ajuns intr-un final la Sibiu...un oras foarte frumos. Am stat undeva unde nu prea era lume si nu stiam unde am ajuns. Sincer,nu mi-a placut din prima,era prea liniste, eu fiind obisnuita cu un oras aglomerat. In acea seara am vazut si eu un film proiectat afara si o multime de oameni, si mai in varsta si mai tinerei, dar care vizionau filmul cu mare atentie.
Dar a doua zi mi-am schimbat parerea. M-am plimbat o zi intreaga pe un vant care-mi ajungea la oase, dar fericita ca vedeam lume care mai era si foarte relaxata. Nimeni nu era stresat ca nu-i statea bine freza sau ca nu era pe tocuri sau cu varful ascutit.
Si asa am pierdut toata ziua, plimbandu-ma si observand oamenii.
Ultima zi a fost diferita. Am mers la munte, o minunatie...aer curat, lumea fericita, riu cu o micuta cascada...de vis!!!
Ce a fost si mai frumos e ca am incheiat aventura cu o inghetata "curgatoare". In Cluj nu gasesti aparate din astea, in schimb acolo erau unul langa altul. Am facut de cateva ori ture sa vad de care sa-mi iau si tot la aia de fructe am ramas, pacat ca puteau pune doar 2 feluri ca altfel imi luam cu toate gusturile pe o singura inghetata. Ce copil fericit eram!!!!
Aveam nevoie de un weekend relaxant dupa o sesiune nebuna. Chiar daca aveam lucrarea de licenta doar pe jumatate facuta, nu m-am stresat deloc atunci. Ce a fost cand m-am intors, mai bine sa nu ne aducem aminte . Dar acum mi-e gata si sunt cel mai happy copil din lume...
Ma simt inca un copil, chiar daca unii au deja copii la varsta asta. Vreau sa profit de tinerete, de viata frumoasa, de iubiri, de dezamagiri, de bucurii si tristeti, vreau sa-mi aduc aminte cu placere de perioada asta, a fost destul stres in 3 ani, urmeaza 3 luni de amintiri care vor dura mai mult decat o nota mult dorita si pe care incercam sa o obtin prin orice metode. Am aflat ca si profesorii au fost studenti si cei mai tineri sunt acum prietenii nostri, s-au simtit ca in perioada de studentie cu noi si ne-au ajutat sa trecem mai usor peste un pas important in viata, dar nu esential...Le multumesc lor si celor care m-au incurajat, mai ales la examenul pentru care am invatat 2 zile cu usa incuiata si cu telefonul inchis (si care aproape ca m-a trimis la un loc unde totul este alb).
Dar, in final, se pare ca nu am ajuns sa fiu studenta....
Si dupa cum zice Kat de Luna :
"Oh just do watcha want, watcha want
Like nobodies watchin'
Do watcha want watcha want
Keep the party rockin'
What what what
Give it up
Like nobodies watchin'
You know
The rhythms calling you
Lose control
The rhythms calling you"

miercuri, 20 mai 2009

Final destination 3



A trecut mult timp de cand nu am mai scris nimic. Poate ca am fost prea ocupata, poate ca mi-am facut blogul asta in rand cu toata lumea si, de fapt, nu aveam nevoie de el. Acum ca am scapat de o bataie pe cap,si azi pot spune ca e definitiv (cine stie,cunoaste),dupa ce am trecut peste,poate, cea mai frumoasa perioada din viata in care am simtit ca viata e frumoasa, am revenit printre bloggeri.


De ce se numeste postarea "Final destination 3"? Pai,dupa cum stiti, am terminat si eu cei 3 ani de facultate,cu bine, cu greu am ajuns si la ultima sesiune si la prima si ultima lucrare de licenta. Sesiunea o incep luni,dar nu inainte sa ma distrez cum stiu eu mai bine cu noii mei prieteni de la facultate la cel mai mare chef al anului, BANCHETUL! Tin sa mentionez cateva persoane dragi mie cu care o sa petrec o noapte intreaga, in ordinea numerelor din catalog :D Anca, Angela, Elena, Ioana, Gabi, Maria, Paula si Romina, baietii Radu, Marius, Claudiu din grupa mea si desigur Andreea si Carmen. Nu uit nici de Ralu,dar din pacate ea ne strica gasca :(. Dar noi o intelegem si o sa bem un pahar si pentru ea. Sper ca nu am uitat de nimeni.

Pana la banchet,am avut cursul de suflet,care chiar a fost din tot sufletul,cat si festivitatea la care au participat cele mai dragi mie persoane. Cel mai important invitat a fost un puiut de om care mi-a adus flori si mi-a facut galerie in public pana s-a plictisit de discutiile neterminate despre contabilitate si a adormit. Sa vezi dupa aceea ce febra musculara a avut "leaganul".
Dar cum la toata bucuria exista si lucruri triste....la mine este mult iubita lucrare de licenta,care este foarte la inceput,dar un inceput cu spor ca doar e criza de timp si asa functioneaza la mine sistemul. Ar trebui sa ma bucur ca o am doar pe ea si nu si un examen din toate 15 materii (sau cate or fi).
Sa aveti succes in sesiune si la licenta pentru cine o are!


joi, 2 aprilie 2009

Intrebari

Ma intrebam zilele acestea daca as putea gasi undeva, prin cine stie ce mijloace, un manual care sa ma invete si pe mine regulile acestui joc foarte complicat numit dragoste. Marturisesc ca particip la acest joc deja de cativa ani, dar inca nu mi-a fost dat sa citesc regulamentul.

M-am gandit sa-l caut pe Google. Sper sa gasesc raspunsul la cateva intrebari ce ma framanata, intrucat e un joc care uneori imi place, uneori ma face sa ma simt depasita, alteori ma umple de bucurie si de pofta de viata, iar, de vreo cateva ori, m-a facut sa imi doresc sa renunt, deoarece ma simteam obosita si satula sa mai merg orbeste catre o tinta incerta, in cautarea unui trofeu pentru care nu exista nicio garantie ca ar fi real.

As vrea sa stiu si eu cat de mult iti poti permite sa iubesti, pentru ca banuiesc ca exista o limita sau, mai bine spus, cat de mult din dragostea pe care o simti pentru celalalt poate fi exprimata in fapte, in gesturi si cuvinte. Cat de mult este permis sa oferi inainte sa intreci limita si cat de mult poti ierta, cat de multe poti trece cu vederea inainte sa depasesti cota permisa? Cat este prea mult?

Pun aceste intrebari pentru ca, din toate sfaturile contradictorii pe care le primesti de obicei de la ceilalti participanti “cu vechime” la acest joc, am aflat ca este bine sa tii ceva si pentru tine, ca este bine sa ceri mai mult – sau cel putin la fel de mult – pe cat oferi, iar daca nu ti se ofera macar pe aproape cat oferi tu inseamna ca esti folosit si luat de fraier. Dragostea ta devine o slabiciune pe care celalalt o exploateaza. Desigur ca nu cunosc niciun participant care sa fi ajuns la final sa se bucure de trofeu, ceea ce bineinteles nu inseamna ca asa ceva nu exista, ci doar ca eu nu am cunoscut niciun asemenea cuplu. Dar banuiesc ca totusi exista cativa castigatori si cred ca tot ei au scris si acea carte cu regulamentul pe care eu o caut.

Din scurta mea experienta de viata am mai aflat ca exista oameni care nu-si arata sentimentele si merg pana in panzele albe cu credinta ca indiferenta autoimpusa le da o putere ce-i face superiori semenilor lor, pentru ca aceasta indiferenta ii scuteste de suferintele inutile provocate de dragoste. Asta nu insemna ca ei nu simt, ci doar ca nu o arata. Nici daca iubesc si nici daca sufera. Par de piatra. N-am aflat insa daca acesti oameni sunt fericiti sau macar multumiti.

Dar banuiesc ca nici ei nu au citit cartea cu regulamentul jocului, pentru ca sunt sigura ca pe undeva pe acolo scrie ca trebuie sa dai si cu siguranta e specificata si cantitatea sanatoasa pe care poti s-o dai fara a ajunge sa fii tu cel prejudiciat. Cartea aia pe care eu o caut descrie regulile ce, odata respectate, te ajuta sa ajungi la un echilibru perfect intre rational si sentimental.

Deci poate sa existe un echilibru? Mi-a ramas ca ultima resursa internetul, dupa ce n-am gasit raspunsul in carti, desi am apelat la cei mai de marca scriitori ai literaturii universale. Mi s-a confirmat doar banuiala ca orice ai face si oricum ai face, pana la urma tot vei avea parte de caderi de la inaltimile ametitoare care ti-au permis sa atingi stelele, situatie care te invata minte sa nu mai tintesti atat de sus. Desigur ca odata ce nu mai tintesti atat de sus apare plictiseala si nici asa nu e bine. Deci ce-i de facut?

De fapt cred ca sunt in cautarea unor reguli care sa-mi arate cat trebuie sa simti din fiecare sentiment implicat in joc, doar in speranta ca odata stiute, acele reguli vor actiona in mod automat asupra mea, iar eu nu va mai trebui sa ma abtin de la a oferi prea mult sau de la a cere prea mult, ci mintea si sufletul meu vor gasi singure modalitatea de a lucra in armonie si vor crea acel echilibru perfect care, banuiesc, ar trebui sa ma faca fericita.

Daca cineva a gasit acest regulament pe undeva, il rog sau o rog sa ma anunte si pe mine.

duminică, 8 martie 2009

La multi ani mie si voua!


"Sa ramai mereu la fel de gingasa si puternica!"
Un mesaj atat de simplu,dar atat de sugestiv in acelasi timp. Mi s-a parut banal atunci cand o prietena mi-a spus ca a primit o felicitare cu un mesaj superb. I-am spus: "Mi se pare banal mesajul, dar conteaza de la cine il primesti". Asa e.
Astazi am am fost trezita de o persoana draga mie cu un " La multi ani,iubita! " si de cumnatul meu, care ma considera o sora.
Intotdeauna am vazut aceasta sarbatoare (care este cunoscuta doar in partea estica a Europei) ca una a mamelor. Acum mai am o mamica de felicitat,pe sora mea. E primul an cand sarbatoreste ca si mamica si ma bucur foarte mult pentru ea. Mi-a fost si mie ca o mama si sper ca fiica eu sa o iubeasca mult,mai mult decat o iubeste ea acum.
In concluzie,nu conteaza mesajul ci faptul ca cineva si-a adus aminnte de tine.
Sa aveti o primavara frumoasa si senina toti!

luni, 23 februarie 2009

Vrei restul in bomboane sau in guma de mestecat?

Cum adica vrei in bani? Hai, ca esti obraznic azi.

Am mai intai trei istorii dambovitene despre maruntis, spuse de trei voci.

1. Moneda Orbit

Am fost sa imi cumpar o paine. De obicei, nu astept 10 bani, dar de data asta am ramas la casa privind-o pe vanzatoare. Se misca greu, foarte greu, sperand probabil sa plec.
Eu, nimic, stateam cu painea in mana, ma uitam la ea si asteptam restul.
- N-am rest, imi spune, si-mi intinde o pastila de Orbit.
- Da… numai bine, dati-mi o pastila de Mentos.
- Pai aia e 20 de bani, imi raspunde. In conditiile astea - scot din buzunar alta pastila de Orbit, primita cu o seara inainte, pe care i-o intind -, eu vreau Mentos, nu Orbit. Ca daca Orbitul a devenit moneda, vreau sa circule in ambele sensuri, nu numai de la vanzatori la clienti…
- Pai…
Si liniste. Se consulta cu colega ei din priviri.
Dupa semnele de aprobare primite, ia pastila mea de Orbit, si-mi da un Mentos. Am luat Mentosul si am plecat. Data viitoare, incerc si cu o ciocolata. Poate merge. Daca eu am Poiana si vreau Milka si ii dau diferenta in Kandia, oare merge? (Cristina)

2. Restul dupa nevoi

Nu sunt atenta la ce rest primesc. Dar ma fascineaza sa urmaresc cum da restul un butic de la mine din cartier. Ma vede fată si imi da batistute de hartie. Baietilor le da guma de mestecat sau cate o tigara, din pachetul vanzatorului, celor pe care ii stie fumatori. Daca il trimiti pe un copil sa-ti cumpere ceva, iti va veni cu bomboane. Cum sa te superi pe oamenii astia? O s-o aduc pe bunica-mea sa vad daca primeste lumanari. (Oana)

3. In carciuma Vama Veche (intram pe teritoriul bacsisului, dar nu parasim zona restului)

Este vorba de un local de langa Gradina Icoanei. Luam pranzul, cerem nota de plata, achitam si mai stam la povesti. Ne prindem ca nu i-am mai vazut faţa chelnerului, desi nu ii spusesem sa opreasca restul. Cand in sfarsit apare ii zicem de diferenta de bani. Se intoarce iute si ne-o aduce. Comentam amical ca daca ar fi venit cu restul la masa, fara sa i-o cerem, i-ar fi ramas. Baiatul, senin, ne raspunde:
- Dar sa stiti ca in nota de plata nu este inclus serviciul, iar ce mi-a ramas de la voi este exact 10%...
Cerem sa vorbim cu patronul ca sa fim lamuriti daca la Vama Veche serviciul e dupa ureche. Apare o doamna care ne spune ca este sef de sala. Ii explicam situatia. Replica femeii ne taie elanul de a primi lamuriri:
- Daca te duci la McDonald`s iti duci singur tava. Aici ti se aduce la masa, deci trebuie sa platesti... Ne vedem de drum. (Dorelian)

Remarce si concluzii


- Magazinele de cartier au mai multe preturi cu 70 sau 80 de bani, in coada, decat au hipermarketurile, unde majoritatea produselor au asa-numitele "preturi psihologice", cu 90 sau 99 de bani.
- Guma de mestecat, caramelele, bomboanele, in general, orice se poate molfai si este ieftin, paracetamolul sau aspirina, toate sunt monede de schimb. Problema este ca multi nici macar nu intreaba clientul daca le accepta.
- Majoritatea vanzatoarelor si-au creat o adevarata simfonie a gesturilor lente, doar-doar te lasi pagubas si abandonezi metalul la casa de marcat.
- Scuza tuturor vanzatorilor este ca nu exista marunt pe piata. Trombon. Daca esti preocupat, il gasesti.
- Multi considera ca problema restului la o plata este o chestiune incorecta, dar marunta, care se va rezolva odata cu altele mai serioase. Poate fi adevarat, dar schimba apucaturi si comportamente cel care este mai tenace. Deocamdata, in loc sa se modifice comportamentul comerciantilor, au ajuns ei sa-l modifice pe al celor mai multi dintre cumparatori, in sensul ca acestia din urma accepta orice li se ofera, daca li se ofera, mai putin restul cuvenit in bani.

Si acum sa va spun o intamplare din viata mea.

Cu totii stiti ca am fost in SUA vara trecuta si m-am dus intr-o zi la banca sa-mi iau banii ca doar pentru asta am fost acolo. Cum trebuia sa primesc o suma nu tocmai cu .00 ci cu cativa centi in plus,mai exact 3,doamna mi i-a dat. Aveam portofelul plin de centi si de data asta nu mai vroiam sa-i iau. Puteam chiar sa i-i dau pe toti de la mine,dar doamna respectiva s-a simtit ofensata si a zis ca trebuie sa-i iau ca altfel nu le iese soldul la sfarsitul zile.
M-am intors in tara si m-a trimis sorela sa platesc ceva facturi la CEC Bank. Nici acolo suma nu era cu .00 si trebuia doamna casierita sa-mi dea rest 30 de bani. Da' de unde,poti sa astepti ca nu-i mai vezi. Si ,in plus, in timp ce asteptam la geam sa incaseze banii, ea iese din "colivia ei de aur" si merge la geamul bancii sa-si salute copilul,care era intr-un grup de copii de la gradinita. Nu am putut rezista tentatiei si am izbucnit in ras. Dar trebuie sa-i cred,saracii nu au bani cu criza asta.
Asa ca...orice s-ar intampla rau in viata voastra anul asta,dati vina pe CRIZA FINANCIARA

miercuri, 14 ianuarie 2009

Nu in seara asta, iubitule, scriu pe blog

Un studiu Intel realizat in SUA a aratat luna aceasta faptul ca 49% dintre femeile cu varste cuprinse intre 18 si 34 de ani ar renunta mai degraba la sex pentru doua saptamani, decat la internet pentru aceeasi perioada. Doar 39% dintre barbatii din aceasta categorie de varsta ar da sexul pe bloguri sau jocuri online!

Cu cat inainteaza in varsta, cu atat femeile sunt mai diferite de barbati: 52% dintre femeile intre 35 si 44 de ani ar renunta mai degraba la sex decat la surful… pe net, pe cand doar 23% dintre barbatii de aceeasi varsta ar renunta la sex pentru net.

95% dintre respondentii sondajului au declarat ca internetul este “Foarte important”, “Important” sau “Destul de important”, iar 84% dintre acestia au mentionat ca netul i-a ajutat sa economiseasca multi bani, deoarece au facut cumparaturi online sau au putut compara preturile mai multor magazine si opiniile utilizatorilor inainte de a-si cumpara un anumit produs.

Cu alte cuvinte, se pare ca femeile sunt mai netaholice decat barbatii! Poate ca explicatia rezultatelor acestui studiu rezida in faptul ca femeile se pot integra mai usor intr-o retea sociala, fie ea concreta sau virtuala; in plus, femeile fac mai mult si mai des shopping. Tot femeile sunt cele care au initiativele - propuneri pentru vacante, surprize, redecorari. Dintotdeauna, femeile au fost cele mai pricepute in inteligenta emotionala si comunicare.

Cea mai rapida modalitate de a afla ultimele tendinte in moda (valabil totusi si pentru voi, barbatii) sunt revistele online - iar femeile sunt pasionate de moda, frumusete, stil de viata. Netul este cea mai vasta retea sociala si cea mai extinsa platforma de comunicare din lume - de departe, se pare ca este si un paradis al femeilor. Adio sex, bun-venit internet!

sâmbătă, 3 ianuarie 2009

La multi ani!

Noul An este ca o carte cu 365 pagini goale, faceti din ea , prin fiecare zi, o capodopera folosind culorile vietii...iar in timp ce scrieti...zambiti!La multi ani tuturor!Fie ca frumusetea iernii, cu imaginea in suflet a celor dragi, sa va aduca fericire, sanatate si impliniri!De a ramas ceva nefacut , vreo zi in care nu ati zambit, nu ati visat sau nu ati iubit, fie ca in anul acesta sa le faceti pe toate bine!


BBBBBBBBBBBBBBBBBBB
BBBBBBBBBBBBBBBBBBB LA B
BBBBBBBBBBBBBBBBBB MULTIBB
BBBBBBBBBBBBBBBBBBB ANI!BBB
BBBBBBBBBBBBBBBBBBB2009