Am fost acasa o saptamana...a fost frumos, parca mi-am mai revenit din suparari, suspine, parca e iar "acasa" ca inainte. Caminul nu mai e ce a fost odata...in fiecare an noi persoane pe palier, dar anul asta o persoana noua si in camera mea, dupa 4 luni in care am fost singura simt ca mi-a invadat intimitatea...si nu ma pot obisnui, parca nu am ce discuta, nu vreau sa mai vorbesc despre nimic, nu avem nimic in comun. Asta e, pana n-o sa am casuta mea sa aleg cu cine sa stau sau nu, asa o sa fie...
Apropo, trebuie sa-i spun nepotelei mele un "Happy birthday, baby!", a facut 1 anisor si e mare, mare deja...Toti au spus ca seamana cu matusa ei si eu nu pot sa ma bucur mai mult de atat, dar seaman la caracter ca la fizic e toata mama de cand avea si ea 1-2 ani. E cel mai scump bebe de pe pamant si tin sa mentionez ca uram copiii pana a aparut ea la orizont. Chiar daca nu am fost langa ea cand s-a nascut, o sa incerc sa fiu la toate aniversarile daca nu fizic, macar sufleteste...
Intotdeauna am crezut ca am un destin bine stabilit si nu am incercat sa schimb niciun lucru care mi s-a intamplat in viata. Am incercat doar sa schimb ce mi-a oferit acesta dupa ce se intamplase...
"Destinul nu este legat de noroc; este mai degraba legat de alegere. Nu este un lucru pe care trebuie sa il astepti, este mai degraba un lucru care trebuie realizat" WILLIAM JENNINGS BRYAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu