Intrebari

Ma intrebam zilele acestea daca as putea gasi undeva, prin cine stie ce mijloace, un manual care sa ma invete si pe mine regulile acestui joc foarte complicat numit dragoste. Marturisesc ca particip la acest joc deja de cativa ani, dar inca nu mi-a fost dat sa citesc regulamentul.

M-am gandit sa-l caut pe Google. Sper sa gasesc raspunsul la cateva intrebari ce ma framanata, intrucat e un joc care uneori imi place, uneori ma face sa ma simt depasita, alteori ma umple de bucurie si de pofta de viata, iar, de vreo cateva ori, m-a facut sa imi doresc sa renunt, deoarece ma simteam obosita si satula sa mai merg orbeste catre o tinta incerta, in cautarea unui trofeu pentru care nu exista nicio garantie ca ar fi real.

As vrea sa stiu si eu cat de mult iti poti permite sa iubesti, pentru ca banuiesc ca exista o limita sau, mai bine spus, cat de mult din dragostea pe care o simti pentru celalalt poate fi exprimata in fapte, in gesturi si cuvinte. Cat de mult este permis sa oferi inainte sa intreci limita si cat de mult poti ierta, cat de multe poti trece cu vederea inainte sa depasesti cota permisa? Cat este prea mult?

Pun aceste intrebari pentru ca, din toate sfaturile contradictorii pe care le primesti de obicei de la ceilalti participanti “cu vechime” la acest joc, am aflat ca este bine sa tii ceva si pentru tine, ca este bine sa ceri mai mult – sau cel putin la fel de mult – pe cat oferi, iar daca nu ti se ofera macar pe aproape cat oferi tu inseamna ca esti folosit si luat de fraier. Dragostea ta devine o slabiciune pe care celalalt o exploateaza. Desigur ca nu cunosc niciun participant care sa fi ajuns la final sa se bucure de trofeu, ceea ce bineinteles nu inseamna ca asa ceva nu exista, ci doar ca eu nu am cunoscut niciun asemenea cuplu. Dar banuiesc ca totusi exista cativa castigatori si cred ca tot ei au scris si acea carte cu regulamentul pe care eu o caut.

Din scurta mea experienta de viata am mai aflat ca exista oameni care nu-si arata sentimentele si merg pana in panzele albe cu credinta ca indiferenta autoimpusa le da o putere ce-i face superiori semenilor lor, pentru ca aceasta indiferenta ii scuteste de suferintele inutile provocate de dragoste. Asta nu insemna ca ei nu simt, ci doar ca nu o arata. Nici daca iubesc si nici daca sufera. Par de piatra. N-am aflat insa daca acesti oameni sunt fericiti sau macar multumiti.

Dar banuiesc ca nici ei nu au citit cartea cu regulamentul jocului, pentru ca sunt sigura ca pe undeva pe acolo scrie ca trebuie sa dai si cu siguranta e specificata si cantitatea sanatoasa pe care poti s-o dai fara a ajunge sa fii tu cel prejudiciat. Cartea aia pe care eu o caut descrie regulile ce, odata respectate, te ajuta sa ajungi la un echilibru perfect intre rational si sentimental.

Deci poate sa existe un echilibru? Mi-a ramas ca ultima resursa internetul, dupa ce n-am gasit raspunsul in carti, desi am apelat la cei mai de marca scriitori ai literaturii universale. Mi s-a confirmat doar banuiala ca orice ai face si oricum ai face, pana la urma tot vei avea parte de caderi de la inaltimile ametitoare care ti-au permis sa atingi stelele, situatie care te invata minte sa nu mai tintesti atat de sus. Desigur ca odata ce nu mai tintesti atat de sus apare plictiseala si nici asa nu e bine. Deci ce-i de facut?

De fapt cred ca sunt in cautarea unor reguli care sa-mi arate cat trebuie sa simti din fiecare sentiment implicat in joc, doar in speranta ca odata stiute, acele reguli vor actiona in mod automat asupra mea, iar eu nu va mai trebui sa ma abtin de la a oferi prea mult sau de la a cere prea mult, ci mintea si sufletul meu vor gasi singure modalitatea de a lucra in armonie si vor crea acel echilibru perfect care, banuiesc, ar trebui sa ma faca fericita.

Daca cineva a gasit acest regulament pe undeva, il rog sau o rog sa ma anunte si pe mine.