Highschool memories

Sunt acasa…si cum aici imi sunt toate amintirile, am luat in brate album dupa album si mi-am adus aminte de viata mea de cand aveam doar cateva luni. Am ajuns si la albumul din liceu-colorat si plin de poze si de vorbe care mai de incurajare, care mai de compatimire. In liceu nu eram cea mai cunoscuta din scoala, dar nici cea uitata…Am fost o persoana care nu a trecut neobservata si…cam atat.
Pozele le-am ordonat in ordinea prieteniilor pe care le aveam pe vremea aceea si…dupa cum m-am asteptat, s-au pierdut in timp. Scriu cateva cuvinte de la unele persoane…
Incep cu diriginta mea pe care nu cred ca o suporta cineva, insa pe mine m-a ajutat foarte mult si cu toate astea nu m-a facut sa-mi placa istoria nicidecum. Mi-a scris: “Nu suntem niciodata atat de veseli sau atat de tristi, dupa cum se pare”. Elena Pirv. Am auzit ca s-a pensionat dupa vreun an dupa ce am terminat liceul.
Urmeaza cineva drag cu care mi-am petrecut 2 ani si pe care am dezamagit acum. Imi pare rau,dar timpul nu se mai poate intoarce. Spunea asa: “….A venit timpul sa schimbam trenurile pentru a ajunge la destinatiile propuse”. Alina Ciupei (casatorita….). A avut o viata complicata in perioada respectiva, dar acum e cea mai fericita.
Pe pagina 3 este cuplul secolului: Carmen si Paul. Am fost “persoana de suflet din liceu, o prietena deosebita” pentru ea si mi-a zis ca “nu conteaza ce cred ceilalti, oricum nimanui nu-i pasa de fericirea celuilalt, ci doar de propria fericire. Singura persoana careia trebuie sa-i demonstrezi ceva esti tu insati…” Carmen Crisan. Despre ea stiu mult mai multe decat despre ceilalti pentru ca mi-a fost colega si de facultate si de drumetiile spre taramurile americane. Sper sa fiu invitata si la nunta secolului :D. Cat despre Paul, intotdeauna a stiut sa fie ironic, nu stiam cand glumeste si cand spune adevarul. Oricum el se caracterizeaza ca fiind “persoana care ti-a fost alaturi fie pentru a te ajuta asa cum a putut, fie sa te enerveze intr-un fel sau altul, dar mereu cu intentii bune”. Paul Becan. O sa-mi aduc mereu aminte de drumul la Bucuresti facut impreuna.
Nu am fost singura leoaica din clasa si , cu toate ca ne-am certat destul de mult ca 2 adevarate leoaice, mi-a fost draga. Mi-a spus asa: “Putini sunt cei care lupta pentru propriul ideal si multi sunt cei carora li se pun piedici…Putini sunt cei in care gasesti lumina si multi sunt cei secati de prostie…”. Sinziana Popescu. A fost o adevarata filosoafa si fan mare Bitza,cred… oricum nu mai stiu nimic de ea…s-a facut disparuta. Pacat…
Pentru ceilalti am fost “un adversar de temut la scoala”, cu altii “am avut mici dispute” si le-am fost “antipatica”, altii m-au considerat “o fata de treaba”, “una dintre colegele cele mai dragute colege” ;)) si “au fost cei mai frumosi ani pe care sa nu uiti ca i-am trait impreuna”. Intr-un final “ai avut un loc special in clasa noastra”…. Ce frumos!
Daca ar fi sa scriu toate vorbele care mi-au placut din acest album, nu as iesi de pe net o zi intreaga si nu-mi permit asa ceva…nici nu e sanatos :D.
Anii de facultate nu au fost la fel…am avut si acolo prieteni,dar in fiecare an altii…putini sunt cei care au ramas 3 ani si ma bucur de ei in fiecare zi. I-am ales pe “spranceana” si vreau sa-i am multi ani de acum incolo.
Happy end!