Sus sau jos...

E o perioada in care totul se petrece prea repede si prea incet.
De ce cateodata sunt in al 9-lea cer si apoi cad ca o frunza moarta? De ce ma fac oamenii sa sufar si de ce-i fac eu sa sufere? Poate ca eu nu-mi dau seama de ce fac, poate nu-mi pasa sau poate imi place ce fac. Oricum ar fi, tot eu sufar.
Pe vremea asta, anul trecut nu aveam nicio treaba, eram plecata "peste mari si tari"="peste ocean si continente". Alti oameni, alta viata, alta lume...departe de tot ce se intampla azi. Pentru mine a fost o escapada, asta a fost motivul pentru care am plecat, nu banii, nu excursiile, ci dorinta de a pierde macar pentru 3 luni legatura cu mine, cea constiincioasa si preocupata de lucruri care s-au dovedit a fi inutile.
Intotdeauna am avut o regula: sa nu-mi fac planuri! Oare de ce nu m-am tinut de ea si acum? De ce am visat, de ce am impartit visele cu altii? Mi-au fost furate fara nicio explicatie, fara motiv. Ar trebui sa invat ceva din asta? Trebuie, dar sunt prea "orgolioasa" sa admit ca am gresit chiar daca stiu asta.
Pe cine credeam eu prieten candva, a devenit un dusman...
Si cum ascult destul de mult Kat de Luna in ultima perioada, urmeaza un alt refren de la o piesa de-a ei..."Love confusion", exact starea in care ma aflu in momentul de fata.
Why, why am I so lost in you?
And I don’t even know me anymore
Why, I don’t know why I’m so confused
Cause I'm hating that I love you this much boy
You see I love you,
Then I hate you,

And I hate to, cause I love you
And I need you, then I don’t need you
I don’t know just what to do

I think I hate you, yes I hate you
Wait, I love you, I love you
I’m really so confused,
I love you, yes I do

Se anunta o vara fierbinte!!!

Hello,hello!
Am asteptat sa scriu atat de mult pentru ca nu aveam pozele necesare si fara acestea nu pot exprima toata fericirea pe care o simt.
De ce am pus titlul asta? Pai pentru ca asa o sa fie, pe langa temperaturile ridicate care infierbanta lumea mi-am facut planuri mari si cel mai important este cel de a vizita tot ce mi se pare interesant pe harta Romaniei, vis pe care il am de cand eram mica,mica...nu ca as fi tare mare acum.
Am inceput sa-mi indeplinesc visul pe data de 12 iunie cand am luat un microbus si am pornit, nu stiam exact ce-i cu mine, aveam si emotii, dar am ajuns intr-un final la Sibiu...un oras foarte frumos. Am stat undeva unde nu prea era lume si nu stiam unde am ajuns. Sincer,nu mi-a placut din prima,era prea liniste, eu fiind obisnuita cu un oras aglomerat. In acea seara am vazut si eu un film proiectat afara si o multime de oameni, si mai in varsta si mai tinerei, dar care vizionau filmul cu mare atentie.
Dar a doua zi mi-am schimbat parerea. M-am plimbat o zi intreaga pe un vant care-mi ajungea la oase, dar fericita ca vedeam lume care mai era si foarte relaxata. Nimeni nu era stresat ca nu-i statea bine freza sau ca nu era pe tocuri sau cu varful ascutit.
Si asa am pierdut toata ziua, plimbandu-ma si observand oamenii.
Ultima zi a fost diferita. Am mers la munte, o minunatie...aer curat, lumea fericita, riu cu o micuta cascada...de vis!!!
Ce a fost si mai frumos e ca am incheiat aventura cu o inghetata "curgatoare". In Cluj nu gasesti aparate din astea, in schimb acolo erau unul langa altul. Am facut de cateva ori ture sa vad de care sa-mi iau si tot la aia de fructe am ramas, pacat ca puteau pune doar 2 feluri ca altfel imi luam cu toate gusturile pe o singura inghetata. Ce copil fericit eram!!!!
Aveam nevoie de un weekend relaxant dupa o sesiune nebuna. Chiar daca aveam lucrarea de licenta doar pe jumatate facuta, nu m-am stresat deloc atunci. Ce a fost cand m-am intors, mai bine sa nu ne aducem aminte . Dar acum mi-e gata si sunt cel mai happy copil din lume...
Ma simt inca un copil, chiar daca unii au deja copii la varsta asta. Vreau sa profit de tinerete, de viata frumoasa, de iubiri, de dezamagiri, de bucurii si tristeti, vreau sa-mi aduc aminte cu placere de perioada asta, a fost destul stres in 3 ani, urmeaza 3 luni de amintiri care vor dura mai mult decat o nota mult dorita si pe care incercam sa o obtin prin orice metode. Am aflat ca si profesorii au fost studenti si cei mai tineri sunt acum prietenii nostri, s-au simtit ca in perioada de studentie cu noi si ne-au ajutat sa trecem mai usor peste un pas important in viata, dar nu esential...Le multumesc lor si celor care m-au incurajat, mai ales la examenul pentru care am invatat 2 zile cu usa incuiata si cu telefonul inchis (si care aproape ca m-a trimis la un loc unde totul este alb).
Dar, in final, se pare ca nu am ajuns sa fiu studenta....
Si dupa cum zice Kat de Luna :
"Oh just do watcha want, watcha want
Like nobodies watchin'
Do watcha want watcha want
Keep the party rockin'
What what what
Give it up
Like nobodies watchin'
You know
The rhythms calling you
Lose control
The rhythms calling you"