Vrei restul in bomboane sau in guma de mestecat?

Cum adica vrei in bani? Hai, ca esti obraznic azi.

Am mai intai trei istorii dambovitene despre maruntis, spuse de trei voci.

1. Moneda Orbit

Am fost sa imi cumpar o paine. De obicei, nu astept 10 bani, dar de data asta am ramas la casa privind-o pe vanzatoare. Se misca greu, foarte greu, sperand probabil sa plec.
Eu, nimic, stateam cu painea in mana, ma uitam la ea si asteptam restul.
- N-am rest, imi spune, si-mi intinde o pastila de Orbit.
- Da… numai bine, dati-mi o pastila de Mentos.
- Pai aia e 20 de bani, imi raspunde. In conditiile astea - scot din buzunar alta pastila de Orbit, primita cu o seara inainte, pe care i-o intind -, eu vreau Mentos, nu Orbit. Ca daca Orbitul a devenit moneda, vreau sa circule in ambele sensuri, nu numai de la vanzatori la clienti…
- Pai…
Si liniste. Se consulta cu colega ei din priviri.
Dupa semnele de aprobare primite, ia pastila mea de Orbit, si-mi da un Mentos. Am luat Mentosul si am plecat. Data viitoare, incerc si cu o ciocolata. Poate merge. Daca eu am Poiana si vreau Milka si ii dau diferenta in Kandia, oare merge? (Cristina)

2. Restul dupa nevoi

Nu sunt atenta la ce rest primesc. Dar ma fascineaza sa urmaresc cum da restul un butic de la mine din cartier. Ma vede fată si imi da batistute de hartie. Baietilor le da guma de mestecat sau cate o tigara, din pachetul vanzatorului, celor pe care ii stie fumatori. Daca il trimiti pe un copil sa-ti cumpere ceva, iti va veni cu bomboane. Cum sa te superi pe oamenii astia? O s-o aduc pe bunica-mea sa vad daca primeste lumanari. (Oana)

3. In carciuma Vama Veche (intram pe teritoriul bacsisului, dar nu parasim zona restului)

Este vorba de un local de langa Gradina Icoanei. Luam pranzul, cerem nota de plata, achitam si mai stam la povesti. Ne prindem ca nu i-am mai vazut faţa chelnerului, desi nu ii spusesem sa opreasca restul. Cand in sfarsit apare ii zicem de diferenta de bani. Se intoarce iute si ne-o aduce. Comentam amical ca daca ar fi venit cu restul la masa, fara sa i-o cerem, i-ar fi ramas. Baiatul, senin, ne raspunde:
- Dar sa stiti ca in nota de plata nu este inclus serviciul, iar ce mi-a ramas de la voi este exact 10%...
Cerem sa vorbim cu patronul ca sa fim lamuriti daca la Vama Veche serviciul e dupa ureche. Apare o doamna care ne spune ca este sef de sala. Ii explicam situatia. Replica femeii ne taie elanul de a primi lamuriri:
- Daca te duci la McDonald`s iti duci singur tava. Aici ti se aduce la masa, deci trebuie sa platesti... Ne vedem de drum. (Dorelian)

Remarce si concluzii


- Magazinele de cartier au mai multe preturi cu 70 sau 80 de bani, in coada, decat au hipermarketurile, unde majoritatea produselor au asa-numitele "preturi psihologice", cu 90 sau 99 de bani.
- Guma de mestecat, caramelele, bomboanele, in general, orice se poate molfai si este ieftin, paracetamolul sau aspirina, toate sunt monede de schimb. Problema este ca multi nici macar nu intreaba clientul daca le accepta.
- Majoritatea vanzatoarelor si-au creat o adevarata simfonie a gesturilor lente, doar-doar te lasi pagubas si abandonezi metalul la casa de marcat.
- Scuza tuturor vanzatorilor este ca nu exista marunt pe piata. Trombon. Daca esti preocupat, il gasesti.
- Multi considera ca problema restului la o plata este o chestiune incorecta, dar marunta, care se va rezolva odata cu altele mai serioase. Poate fi adevarat, dar schimba apucaturi si comportamente cel care este mai tenace. Deocamdata, in loc sa se modifice comportamentul comerciantilor, au ajuns ei sa-l modifice pe al celor mai multi dintre cumparatori, in sensul ca acestia din urma accepta orice li se ofera, daca li se ofera, mai putin restul cuvenit in bani.

Si acum sa va spun o intamplare din viata mea.

Cu totii stiti ca am fost in SUA vara trecuta si m-am dus intr-o zi la banca sa-mi iau banii ca doar pentru asta am fost acolo. Cum trebuia sa primesc o suma nu tocmai cu .00 ci cu cativa centi in plus,mai exact 3,doamna mi i-a dat. Aveam portofelul plin de centi si de data asta nu mai vroiam sa-i iau. Puteam chiar sa i-i dau pe toti de la mine,dar doamna respectiva s-a simtit ofensata si a zis ca trebuie sa-i iau ca altfel nu le iese soldul la sfarsitul zile.
M-am intors in tara si m-a trimis sorela sa platesc ceva facturi la CEC Bank. Nici acolo suma nu era cu .00 si trebuia doamna casierita sa-mi dea rest 30 de bani. Da' de unde,poti sa astepti ca nu-i mai vezi. Si ,in plus, in timp ce asteptam la geam sa incaseze banii, ea iese din "colivia ei de aur" si merge la geamul bancii sa-si salute copilul,care era intr-un grup de copii de la gradinita. Nu am putut rezista tentatiei si am izbucnit in ras. Dar trebuie sa-i cred,saracii nu au bani cu criza asta.
Asa ca...orice s-ar intampla rau in viata voastra anul asta,dati vina pe CRIZA FINANCIARA